Unii oameni aleg sa vorbeasca despre ele sus si tare, in unicul mod in care o pot face: prin imagini. Altii, din contra, reprezinta subiecte pentru cei din prima categorie, o materie prima extrem de generoasa in fapte si senzatii, impresii si sentimente. O, da, ar trai unii fara altii.
Primii ar fi mai saraci, dar si-ar gasi inspiratia in alte unghere ale mintii, iar ceilalti… ei bine, ei ar exista la fel de «plin», doar ca nu am stii noi de ei. Si acestia sunt multi, proveniti din zone si medii care are nevoie de eroi ca pestele de apa.
Cuvantul «hotel» va duce cu gandul la o cladire, mai mica sau mai mare, cu cateva zeci de camere in cazul bun, nu-i asa? Cel alaturat lui, «Rwanda», defineste o tara. Efectul obtinut este contrariu. Filmul «Hotelul Rwanda» vorbeste despre mase oameni inghesuiti intr-un spatiu mult prea mic, sufocati, care nu mai asteapta ajutor, dar spera in secret la el.
Acesta soseste in persoana unui barbat care, incercand sa-si scoata familia din mijlocul crizei care a cuprins teritoriul Rwandei in anii 1990, ajunge sa salveze peste 1.200 de refugiati. Este in acelasi timp o metafora si o realitate scriptica.
Distributie pe masura scenariului
«Hotelul Rwanda» este o poveste inspirata de un caz adevarat, al carei erou se numeste Paul Rusesabagina si a dat dovada de un curaj absolut nebunesc in timpul razboaielor civile. Rolul principal in aceasta drama il detine Don Cheadle, actor secundat de nume care sunt, la drept vorbind, mult mai cunoscute publicului decat al sau.
Nick Nolte si Joaquin Phoenix confera rotunjime distributiei, in timp ce Sophie Okonedo se remarca in rolul personajului feminin. Si, nota bene, a facut-o atat de bine, incat a primit - si a pierdut, este adevarat - o nominalizare la Oscar.
In aceeasi situatie, necastigatoare ca finalitate, s-au aflat si Don Chead
