pentru Prea Sfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu PLOIEŞTEANUL, vicar patriarhal

Reglementările din Constituţie referitoare la funcţionarea cultelor religioase şi la relaţiile acestora cu Statul sînt satisfăcătoare pentru Biserica Ortodoxă? Întrebarea implică mai multe aspecte. Primul ar fi acela referitor la libertatea de conştiinţă, aşa cum este reflectată în articolele 29 - 30 din Constituţia României. Faptul că textul constituţional precizează cu claritate rolul Statului ca garant al libertăţii de conştiinţă şi religioase - drept fundamental al cetăţeanului care nu poate fi îngrădit sub nici o formă - reprezintă, pe de o parte, un cîştig pentru toate cultele religioase recunoscute, iar pe de altă parte, consfinţeşte calea fără întoarcere a României şi a instituţiilor sale spre democraţie. Evident că lecţia democraţiei se învaţă greu, chiar şi în domeniul toleranţei şi al respectului reciproc în materie de liberate de conştiinţă şi religioasă. Cu regret nu pot să nu constat faptul că la 15 ani de la redescoperirea libertăţii sîntem încă în faza deprinderii acestei lecţii care impune depăşirea unor mentalităţi şi excese individuale sau de grup şi cărora le sînt tributare, uneori, chiar şi cultele religioase. Un alt aspect este acela care se referă în mod expres la cultele religioase, cărora li se asigură libertatea de organizare conform statutelor proprii. Evident că un text constituţional enunţă principii care se explicitează prin legi organice. Biserica Ortodoxă Română a susţinut, de la început, menţionarea în Constituţie a precizării că "în relaţiile dintre culte sînt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă". Dacă dorim şi facem eforturi de a răspunde unor comandamente, inclusiv legislative, de integrare în structurile Uniunii Europene, nimeni nu ne obligă însă să negăm identitatea şi realităţile noastre româneşti, cu