"Sînt tare pentru că sînt slab "

Sf. Pavel Ioan Paul al II-lea şi-a început misiunea printr-un spontan act de smerenie. Fraza adresată mulţimii din piaţa San Pietro în primele minute după alegerea ca Papă: "...e se mi sbaglio, mi corriggerete" ("dacă greşesc, mă veţi corecta") avea să devină legendară tocmai prin lipsa ei de premeditare. Gîndită, în primă instanţă, pentru a mîngîia sensibilităţile faţă de neîndemînarea unui polonez în utilizarea limbii italiene, formularea aceasta atît de discretă şi simplă avea să condenseze, simbolic, profesiunea de credinţă a unei vieţi. Nu întîmplător reluată şi citată constant, de-a lungul celor 26 de ani de pontificat, în cele mai diverse contexte, fraza transmitea, în banalitatea sa, un mesaj esenţial: sînt ca voi, pot greşi, sînteţi semenii mei, vă voi auzi, nu doar eu vă pot da sfaturi. Cu alte cuvinte, urmaşul lui Petru nu este în primul rînd o instanţă, ci un om. Dînd glas scrupulelor de ordin lingvistic, Karol Wojtyla îşi punea, de fapt, înainte slăbiciunea umană - lucru cu atît mai emoţionant cu cît, în chiar interiorul enunţului, se strecura, la fel de spontan, o primă eroare de limbă italiană... (corect ar fi fost mi corregerete în loc de mi corriggerete). La nici trei ani după "fragila frază" din octombrie '78, în mai '81, noul Papă e supus marii încercări de smerenie a vieţii sale. Tentativa de asasinat, în aceeaşi Piaţă San Pietro, este întîmpinată de Wojtyla nu doar cu perfectă serenitate şi credinţă în Dumnezeu, dar şi cu o autentică disponibilitate de a ierta. La fel de citată şi reluată a devenit scena întîlnirii din celula de închisoare, între Papă şi turcul Ali Agça. Se poate spune că episodul atentatului, cu toate implicaţiile sale, a marcat defintiv percepţia "mondială" asupra Pontifului, în măsura în care forţa sa a fost definitiv asimilată umilităţii. Şi vulnerabilităţii. Din acel moment încolo