Recent, Purim-ul - cea mai veselă sărbătoare religioasă a iudaismului - ne-a oferit epilogul unui spectacol de zile mari şi amare: deputatul de Tulcea, Nati Meir, a fost exclus din partidul său, Partidul Popular România Mare, demascat şi înfierat ca escroc şi bandit internaţional. În urmă cu un an şi mai bine, am publicat în Dilema veche (nr. 6/2004), o "scrisoare deschisă" din care nu-mi pot reprima impulsul de a cita azi, cu plăcerea ziaristului care constată că nu produce doar efemeride:
"Domnule Nati Meir, Sînt unul dintre cetăţenii români cărora nu trebuie să li se traducă şi să li se explice cum şi de ce se pun tefilimii sau ce înseamnă un kadiş; am pus tefilimii pînă la 16 ani, cînd am devenit un ateu marxist. Azi, după mai mult de 40 de ani (unitate de timp fiabilă), sînt un liber-credincios atît politic, cît şi religios, încercînd să conciliez dialectica şi agnosticismul, să negociez între Iisus, Marx, Isaac Babel, Sebastian şi Cioran, respectînd la maximum cerinţa Sfîntului Augustin: în ce-L priveşte pe Dumnezeu, nu pune întrebări care depăşesc inteligenţa umană!... Îţi comunic toate acestea - într-un număr al Dilemei vechi privind zilnica schimbare la faţă a României - pentru a-ţi sugera, întîi de toate, că am o anume bază morală ca să mă declar în total dezacord cu logica şi argumentele dumitale de israelian, membru al PRM, consilier de imagine în operaţiunea care vrea să facă dintr-un antisemit notoriu şi durabil ca Vadim Tudor un filosemit de ultimă şi definitivă oră. Ţi-o spun de la evreu român la evreu israelian: e mai mult decît scandalos - e comic. Am convingerea - ascultîndu-te cum explicai iudaismul şi generozităţile sale unui personaj ca Ilie Neacşu care, în ziarul său Europa, a jidănit la fel de nemernic ca Vadim Tudor - că noţiunea de comic îţi este complet străină. Într-o ţară ca România, de o disponibilitate comică ieşită din comu
