Administraţia Bush situează extinderea democraţiei în centrul politicii sale externe. Este o misiune mult mai nobilă decît simpla extindere a hegemoniei americane. Dar oare intenţia lui Bush este reală? Înţelege el într-adevăr ce înseamnă democraţia? Administraţia Bush a lăudat alegerile municipale din Arabia Saudită, dar cum rămîne cu drepturile femeilor - inclusiv dreptul lor la vot? A încurajat răsturnarea liderului venezuelean ales democratic, dar continuă să susţină dictatura militară din Pakistan. Îl critică pe preşedintele rus Vladimir Putin, dar numai după ce acesta a acţionat împotriva unor interese de afaceri. Se declară îngrijorată de concentrarea media din Rusia, dar nu suflă un cuvînt despre concentrarea media din Italia. Administraţia Bush are dreptate să sublinieze importanţa alegerilor, fără de care democraţia este de neconceput. Dar democraţia implică mai mult decît alegeri periodice, iar legitimitatea alegerilor depinde de încrederea oamenilor în procesul electoral în sine. Din acest punct de vedere, ultimele două procese electorale americane nu sînt un model pentru restul lumii. Fostul preşedinte Jimmy Carter, al cărui centru din Atlanta monitorizează alegerile pe glob, s-a întrebat dacă recentele alegeri din America se ridică la standardele promovate de SUA. În timp ce fostul preşedinte Bill Clinton a vrut să se asigure că toţi americanii cu drept de vot sînt înregistraţi, republicanii au încercat să anuleze acest progres punînd obstacole atît în calea înregistrării, cît şi a votării în sine. Tehnologia modernă facilitează utilizarea foilor de control pentru aparatele de vot, la costuri mici. Totuşi, mai multe state nu au folosit nici măcar acest minim mijloc de siguranţă. După alegeri, cetăţenii pot controla Guvernul numai dacă sînt bine informaţi. Iată de ce legile accesului la informaţii sînt atît de importante. Desigur că politicienii p