DRAGOSTEA DE FRUMOS Ducu Bertzi spune ca dragostea pentru poezie si muzica este "vinovata" de patrunderea sa pe "terenul folkului". Urmarea fenomenul in fata televizorului. Spera sa fie si el unul dintre "oamenii cu chitara". de CRISTINA OLOGEANU Ducu Bertzi spune ca folkul ramane tanar atat timp cat noua generatie vine la spectacole In anii â72 - â73 erau la "moda" cenaclurile literare. Asa era si la Sighet, un loc unde se intalnea intelectualitatea boema. Aici venea, din cand in cand, si Ion Zubascu, poet, scriitor, istoric, profesor. El a fost cel care i-a povestit lui Ducu Bertzi de intalnirile de la Bucuresti ale Cenaclului Flacara. Canta si el sau mai bine spus exprima prin cantec o stare a Maramuresului mai putin cunoscuta. La radio deja ii auzise pe Mircea Florian si pe Doru Stanculescu. La Timisoara era deja Phoenixul, pe alte posturi radio auzise "Blowing in the wind" al lui Bob Dylan. Invatase pe de rost toata biografia lui Dylan. O auzise si pe Joan Baez. Pe acestia ii vedea la emisiunile de folk de la televiziunea maghiara, care se prindea foarte bine in Sighetul natal. In acest context s-a produs "familiarizarea" lui Ducu Bertzi cu muzica folk. La acea vreme, Ducu activa intr-o trupa rock. Dar ceea ce se intampla in zona omului cu chitara il fascina.
IDOLI. E lesne de inteles ca toti cei pe care ii vedea la televizor devenisera idolii sai: Bob Dylan, John Denver, Cat Stevens, Joan Baez. Pe aceasta din urma chiar a avut ocazia sa o cunoasca. Si nu a trebuit sa mearga peste mari si peste tari pentru a o avea in fata. S-au intalnit anul trecut, cu ocazia concertului ei din Bucuresti. Despre perioada debutului sau, Ducu isi aminteste ca unii dintre folkistii autohtoni la mare moda erau Doru Stanculescu, Mircea Vintila, Mircea Florian.
CANTARI. Debutul sau muzical, pe o scena cunoscuta, a avut loc in 1979, la un spectacol al Cenaclul
