PESTE HOTARE Evandro Roseti, despre "o cafea de demult, cu gust cam ciudat. Tutun chinezesc si-un BT scuturat, o muzica ce-mi revine in minte mereu, ma intorc iar din timpul meu". de CRISTIANA MITROI Muzica folk si artistii ei. Evandro Roseti (stanga) stabilit in Italia, alaturi de bunul sau prieten, folkistul Valeriu Sterian Evandro Roseti s-a lansat pe scena dupa modelul american, in care, daca un artist debutant voia sa cante, venea la organizatori si spunea ca vrea sa cante pentru public muzica folk. Povestea a fost simpla si atunci. "De aceea m-am gandit ca ar fi cazul sa va pun in tema cu ce m-a apucat sa cant folk. Prin anii ’79 - ’80, cand eram student, mergeam in fiecare miercuri si vineri la Ateneul Tineretului. Acea cladire frumoasa reprezenta in acea perioada locul de intalnire al tinerilor din Bucuresti. Erau zile destinate concertelor de muzica clasica, zile pentru cei care incercau sa faca teatru sau care pictau, seri de discoteca, dar mai ales seri in care se faceau auditii de muzica rock, dar si folk sau soul si jazz. Ne intalneam, fel si fel de oameni cu diverse preocupari sociale, studenti, elevi, muncitori. Acolo am reusit sa fac rost de LP-urile celor mai ascultate formatii de atunci. Cand ajungea si la mine un disc, il mangaiam, il protejam ca pe un bibelou, il ascultam si il inregistram pe magnetofon dupa care, cu inima stransa, il dadeam mai departe. Baietii aveau parul lung, unii lasat pe spate, altii strans in coada. Purtam haine largi, nelipsitii blue jeans pe care ii obtineam cu mari dificultati. Fetele purtau haine din panza topita, ii, rochii lungi si traistutele de aba, la mare moda atunci. Pana incepea auditia, mergeam in barul ateneului, unde beam pepsi, cafea naturala si fumam tigari chinezesti si cateodata si BT."

AMINTIRI. "Apoi ne adunam si timp de doua ore ascultam muzica. Vedeam marite pe ecran chipurile comp