CENZURA Pletele, barbile si mustatile, atat de reprezentative pentru folkisti, n-au fost niciodata pe placul autoritatilor comuniste. de CATALIN PRUTEANU Pletele si camasile inflorate n-au fost niciodata bine vazute de autoritatile comuniste Anii â80 au fost grei pentru cantaretii de folk. "Era o perioada in care Ceausescu nu mai suporta sa vada oameni cu mustati, cu parul lung si in general nu suporta sa vada artisti miscandu-se, facand miscari bruste. Pe ei ii oboseau, fiind si asa cum erau ei, stim toti cum erau. Voiau sa stea linistiti si sa vada acolo niste manechini care dau din gura si care spun de regula niste cuvinte pe care ei le asteapta si in care se recunosc", povesteste Vasile Seicaru, care isi lasa mustata sa creasca doar intre filmari, pentru ca altfel ar fi avut de suferit si Hrusca.
ORIBIL! Nici copertele discurilor nu scapau de cenzura. Seicaru a tinut mortis sa-si puna poza pe disc, dar a avut o surpriza: "Poza aia, o fotografie mare cat discul, a ajuns o poza atat de mica, in interiorul literei U de la Seicaru. Nu se vedea nimic in poza aia. Greseala era ca acela care a facut grafica a intrerupt si sirul numelui, ca se intelegea «Vasile Seicar». E un U ca si cand eu stau intr-o baie din asta, e o porcarie groaznica ce-a fost acolo. Pe spate - nimic! Nici o poza si o balta. Acolo e un fel de balta de smoala, care se voia marea, in care scria «Aruncarea in valuri». Oribil! N-am vazut ceva mai urat decat asta!". Se facea misto pe textul piesei "Aruncarea in valuri": "Iubita mea, sa ne-aruncam in cada si s-asteptam sa vina apa calda", un act de "disidenta" caracteristic epocii.
Victor Socaciu enumera filtrele prin care trecea o piesa pentru a fi difuzata: "Cenzura cea mai puternica era televiziunea. Pe locul doi era radioul. Pentru ca televiziunea se adresa direct milioanelor de oameni, pe cand un album se putea adresa unu
