- Social - nr. 65 / 4 Aprilie, 2005 Interviu cu dr. MIHAI ARDELEAN

- Domnule doctor, revin cu seria intrebarilor despre suferintele psihice intalnite in societatea noastra si sentimentele sau determinarile posibile in legatura cu acestea, intr-un context romanesc. - Cunoasterea realitatilor lumii romanesti actuale ar trebui sa inceapa din clipa in care am devenit constienti de precaritatea in care traim. Situatia precaritatii nu poate fi contestata atata timp cat se afirma mereu ca lumea prezenta trebuie sa treaca printr-o reforma totala. Conditia unei astfel de schimbari nu este decat un provizorat continuu in care unii devin in propriii ochi niste fiinte instabile, mai vremelnice decat credeau. - Exista o simptomatologie specifica sentimentului precaritatii? - Fara sa faca parte din tabloul vreunei boli psihice, putem constata la tot mai multi semeni de ai nostri simptomele unei oboseli a provizoratului. Intr-o ordine a aparitiei lor printre primele simptome ar fi: impresia irealitatii celor intamplate, impresia contrafacerii unor fapte de viata ca atunci cand cineva se preface ca stie ceea ce nu este capabil sa inteleaga. Un alt simptom ar fi senzatia ca ceilalti oameni, din lumea sigura a Schengen-ului ar fi mai reali, ar trai cu adevarat, deoarece acestia isi percep cu certitudine rezultatele actiunilor lor. Atunci cand printr-o actiune nu se mai ajunge la o rezolvare, apare simptomul tot mai frecvent al improvizatiei si al riscului ca aceasta sa fie falsa si depasita de imprejurari. Ar mai fi cateva simptome ale oboselii provizoratului, precum asteptarea fara rost a unor drepturi amanate, cautarea solutiilor in directii nesigure si imprevizibile, acceptarea din mila altora a unor parti cuvenite din bunurile proprii. - Ce solutie ne propuneti pentru aceste simptome fara boala? - Primii pasi intr-o terapie a oboselii provizoratului ar con