- Cultural - nr. 65 / 4 Aprilie, 2005 Daniela Cecilia Bogdan este cunoscuta in spatiul transilvan ca poeta, prin cele doua volume publicate: "Runele albastre" (2002) si "Biruinta numelui" (2003). Iata ca, acum, incearca o noua experienta, scoate la lumina marturiile unui sergent, o carte cu titlul "Cand ranile-nfloresc" (Ed.Tipomur, Targu-Mures, 2005, 75 p.), in care se vrea "regizorul" unui "erou" in viata, care este tocmai un inaintas al ei, facand astfel o legatura spirituala intre generatii. Ceea ce a realizat Daniela Cecilia Bogdan, prin provocarea la istorisire a bunicului ei, IOAN PORIME, este un memorial de razboi, o scriere cu caracter nonfictional, cu referire la cea de-a doua conflagratie mondiala, evocarea unui episod tragic al frontului coalitiei germano-romane, indreptat impotriva Rusiei Sovietice (1941-1944). Povestitorul, in ipostaza de combatant, de protagonist al evenimentelor prezentate, nareaza la persoana I, nud, fara "inflorituri", momente de viata tensionate, scene de lupta (Cotul Donului, Stalingrad, Odessa), ramanand el insusi uimit ca, desi a cazut de trei ori prizonier, a scapat cu viata, prin ocrotirea tainica a lui Dumnezeu, ajungand, surprinzator, nonagenar. Decorat de trei ori (cifra 3 revine ca o compensare!), cu: "Barbatie si credinta" (la Odessa, 1941), "Virtutea militara" clasa I (la Stalingrad, 1942) si "Virtutea militara de razboi", clasa a II-a, fiind ridicat la gradul de sergent - pentru indeplinirea misiunii (13 septembrie 1943), Ioan Porime marturiseste: "Eu cred ca m-a aparat Dumnezeu de moarte, pentru ca n-am omorat pe nimeni" (Reflectii, p.55). La intoarcerea de pe front (1944), arata "jalnic", fiindca a trebuit sa cedeze echipamentul altor ostasi - trebuia "sa dam civililor hainele noastre militare. Ordinul e ordin!" (p.53), fiind nevoit sa "ocoleasca" lumea, intrand in satul natal ca un "cersetor". Daca reflectam