Cand a venit in familia noastra (adusa de fetita mea, Catalina) era un ghemotoc zburlit de blanita neagra, din care se iteau doi ochisori de culoarea chihlimbarului.
Deloc stanjenita de noul loc si de persoanele straine din casa, a purces la explorarea noului spatiu vital, alegandu-si loc de dormit patul meu si al fetitei. Foarte sigura pe ea si independenta, nu accepta sa fie luata in brate sau mangaiata daca nu dorea "personal" acest lucru. Daca insistam, se zburlea imediat, iar gherutele fulgerau pe mana indraznetului. Deseori o vedeam cum sta pe fereastra, pandind pasarile de-afara sau cate un fluturas. Atunci, spre marea noastra uimire, scotea un fel de marait asemanator ciripitului. Pur si simplu imita pasarelele, in ideea de a le atrage spre ea cat mai aproape. Isi incorda gatul si misca foarte caraghios din mustata, scotand sunete complet diferite de mieunatul cotidian. Acum, cand a crescut si a devenit o pisica constienta de importanta ei, emite aceste sunete cand o cert sau o tachinez. Dar tovarasa ei de joaca, de care e fascinata total, este o broasca testoasa. Fiind o specie acvatica, ea isi cam face veacul intr-un acvariu. Fapt care nu a impiedicat-o deloc pe Koly sa-si vare cele patru labute in apa si sa sperie broscuta cu lovituri (ce-i drept, delicate). Ore intregi o urmareste cum inoata, cum se hraneste, iar cand o scot din acvariu, o pandeste si, ca o veverita agila, se repede asupra ei, mirata la culme ca picioarele si capul broscutei dispar in carapacea ocrotitoare.
Anii au trecut, iar ghemotocul zbarlit se transforma pe zi ce trece intr-o pisica deosebit de frumoasa (este parerea tuturor celor care o vad). Punctul sau de atractie il constituie blana neagra, stralucitoare, subtire si moale, ca o catifea, mostenire de la mama sa, o "aristocrata" birmaneza. De asemenea, are un cap foarte expresiv si bine proportionat cu restul corpu
