In noaptea de 4 spre 5 mai 1955, Enescu se stingea la Paris. Singur, sarac, departe de tara pe care a iubit-o mai presus de orice si a carei imagine a dus-o cu el, in mormant...
"George Enescu, compozitor roman in varsta de 5 ani si un sfert"
Povestioara aceea pe care am citit-o cu totii in clasele primare despre micul Jurjac (asa era alintat George Enescu in familie), rasplatit pentru cumintenia sa cu o mica vioara de jucarie cu trei strune - aruncata in foc, caci era dorita una de-adevaratelea, s-a intamplat intocmai! Plin de personalitate, la numai 5 ani, el ii raspundea celebrului Eduard Caudella, atunci cand e pus sa cante: "Mai intai, canta-mi dumneata, sa vad ce stii!". Dar drumul catre muzica nu putea incepe numai cu melodiile auzite de micul Enescu la taraful lui Lae Chioru din Cracalia, de langa Dorohoi, ori la nuntile din satul nasterii sale, Liveni. Intr-o zi, tatal ii spuse copilului cu un ton hotarat:
- "Daca vrei sa faci muzica, trebuie sa inveti notele!
- Dar, tata, muzica se canta, nu se citeste!
- Ei bine, daca nu vrei sa inveti muzica, atunci vei pazi porcii!
- Daca este asa, mai bine invat muzica...".
Si iata cum s-a intamplat ca pe pamant sa fie un muzician mai mult si un pazitor de porci mai putin! "Cu mult mai tarziu, la Conservatorul din Paris, am aflat ca pot exista si porcari muzicieni, caci Gounod a consacrat o pagina din opera sa Ulysse unui "Cor al porcarilor", un cor foarte frumos, de altfel! Daca as fi stiut..."
Odata notele invatate, micul Enescu a trecut direct la compozitie, dar compunea - nu cantecele sau ariete, ci... opere! Este cunoscut acel manuscris celebru, purtand titlul: "Tara Romaneasca - opera pentru pian si vioara de George Enescu, compozitor roman in varsta de cinci ani si un sfert"...
In anul 1888 (anul inaugurarii Ateneu
