de OANA ANTONESCU ISTORIA MEDICINEI Primul spital din Tara Romaneasca, avand o istorie de peste 300 de ani, Spitalul Coltea ocupa un loc de frunte in medicina romaneasca datorita activitatii de asistenta medicala, de invatamant medical si de cercetare stiintifica.
Spatarul Mihail Cantacuzino are meritul de a fi militat pentru ridicarea asezamantului din centrul Bucurestiului. Pe terenul pe care clucerul Coltea Doicescu il daruise mitropoliei bucurestene, Mihail Cantacuzino a comandat construirea unui asezamant de ingrijire a bolnavilor, care la acea vreme avea 24 de paturi: 12 pentru barbati si 12 pentru femei, separati in doua cladiri. In fiecare dintre cele doua corpuri de spital erau cate patru slujitori si ingrijitori de bolnavi. In pavilionul de barbati, ingrijitorii erau neaparat barbati si obligatoriu femei pentru zona dedicata femeilor. Doctorul trebuia sa ingrijeasca de pacienti, indiferent de starea lor sociala. Spitalul se obliga, de asemenea, sa asigure inmormantarea celor care mureau in spital.
Printre primele performante chirurgicale realizate la Coltea este o amputare practicata unui anume Costin din Metsovo. Institutia de la Coltea a avut preocupari majore in domeniul dermato-chirurgical, insa, o data cu infiintarea sectiilor, bolnavii au fost separati in functie de afectiuni.
In 1739, intregul complex de la Coltea a fost distrus de flacari. Manastirea care se afla pe acel loc, "spitalurile", spiteria (farmacia) si pivnitele au ars in intregime, fara a ramane nici o dovada despre dotarea lor initiala. Ele au fost recladite in 1837-1842 si in 1888. Treptat, institutia s-a extins, numarul de paturi a crescut, s-au infiintat sectii si clinici care au incercat sa tina pasul cu dezvoltarea medicinei pe plan european. Daca in 1704 spitalul avea 24 de paturi, in 1848 ajunge la aproape 100, la 210 in 1888 si la 502 intre 1957 si 19
