Ion Iliescu e cel mai mare rau care i se putea intampla Romaniei dupa 1990. A furat Revolutia, castigata cu sangele a sute de romani, si a transformat-o intr-o trambulina pentru el si pentru ceilalti comunisti, care au avut intelepciunea politica sa se dezica, la timp, de Ceausescu.
Ion Iliescu a fost timp de 10 ani, cat a fost presedinte, garantul incalcarii legii, al coruptiei, al incompetentei si al clientelismului. Tarele marxiste de care este dominat acest om il macina si azi, dar, mai grav, au macinat societatea romaneasca si i-au impiedicat dezvoltarea.
Tupeul fara margini al acestui individ iese la iveala periodic si orice remarca a sa despre alte subiecte decat PSD, singurul lucru pe care probabil il stie la fel de bine ca pe sine, starneste controverse.
Iliescu a negat Holocaustul in Romania, de parca evreii romani s-au suit de buna voie in trenuri ca sa isi ia o vacanta prin Transnistria sau prin alte zone cu lagare de 5 stele. Iliescu a spus ca proprietatea privata e un moft, care submineaza coeziunea sociala. Din cauza lui Romania a pierdut procese pe banda la CEDO, iar justitia a fost politizata la maxim.
Iliescu s-a dezis de atributiile sale de presedinte, caruia romanii, sau cel putin o parte din ei, i-au acordat incredere, facand campanie pentru PSD.
Enervat la culme, din nou, pentru ca cineva a indraznit sa-l intrebe de ce incalca Constitutia, Iliescu a spus "Da’ ce sunt eu, Elvetia?" Normal! Cum ar putea tatuca sa nu isi duca de mana copilul? Intrebat despre adevarul despre Revolutie, acelasi personaj raspunde "Ia mai lasati-ma in pace cu adevarul despre Revolutie! Ce adevar nu se stie?" Pai, printre altele, unul simplu.
Cum de a ajuns tocmai el in prima linie a Revolutiei in acele zile? In toate celelalte
