Sunt Tanase Teodor-Alin din Alexandria, jud. Teleorman, am aproape 18 ani (pe 13 mai) si sunt bolnav de... singuratate.
Viata a fost zgarcita cu mine. As vrea sa cred (eu cred totusi) ca sunt un om obisnuit, un om care s-a nascut, insa, cu ceva in... plus: un cromozom care a dus la maladia Down. De la nastere si pana acum, am avut multe probleme de adaptare, la gradinita, la scoala, unde toti ma ocoleau. Am ajuns la Scoala ajutatoare din localitate, la sectia de croitorie. Pentru mine, e o mare bucurie sa merg la scoala, dar prieteni nu am. Fiecare copil are probleme de sanatate si traieste in lumea lui inchisa si egoista, privindu-l cu suspiciune si rautate pe cel de langa el. Sunt necajit ca in lumea asta atat de mare parca nu e loc si pentru noi. Stiu ca exista foarte multi oameni cu diverse boli, probleme, dar care sunt ajutati de semeni de-ai lor buni la suflet. Eu sunt singur. Ma plictisesc la televizor si zilele par lungi, lungi de tot. Ce sa fac? Oare printre cititorii revistei exista cineva care sa-mi dea sfaturi legate de boala mea? Sunt condamnat pe viata? In lumea intreaga (am auzit de la mama) sunt multi copii bolnavi de sindrom Down. Unii sunt sprijiniti de asociatii. La noi, in judetul Teleorman, nu se face nimic pentru noi. As dori sa stiu ce materiale didactice exista pentru boala mea. Eu am mozaicism si pot scrie, pot citi. As dori adrese ale copiilor romani din orice colt al lumii, care au si ei mozaicism (forma usoara de sindrom Down), pentru a intra in corespondenta cu ei.
Oameni buni, aveti mila si de un tanar care-si doreste sa invete, sa traiasca, sa iubeasca, sa fie fericit, ca orice alt tanar. Va rog sa-mi dati solutii de a iesi din impas, materiale didactice sau orice altceva, pentru ca timpul sa treaca mai usor, sa nu fie o povara pentru mine. Desi bolnav, nu sunt de "aruncat" la cos, ci cred ca pot face ceva pe acest pama
