Incidentul de săptămâna trecută de la Complexul de Armăsari a scos în evidenţă latura cameleonică a celui care se vrea cel mai pluripotent primar al judeţului, Viorel Bu-bău. Nu cred că m-ar fi surprins acest incident atât de mult dacă nu aş fi avut ocazia de a-l auzi pe acest tribun cum povesteşte ore în şir despre realizările lui, dar şi cuvintele pe care le adresa celor care îndrăzneau să spună ceva negativ despre el.

Bubău are un singur merit. Acela de manipulator, atât al cuvintelor cât şi a evenimentelor, în cel mai meschin mod posibil. Îi place să fie ştiut ca primarul care a radiat cuvântul şomaj din vocabularul sântănenilor, cel care a investit din surse proprii pentru bunăstarea comunei pe care o păstoreşte. Îi place să fie recunoscut ca şi “cel mai bun călăreţ”, că a a-juns la Olimpiadă când Co-mitetul Olimpic Român nu îi acorda nici un sprijin.

Orgoliul primarului a atins cote maxime atunci când a fost numit purtător de cuvânt al PSD Mureş. Nu pentru că ar fi fost cea mai bună alegere, ci pentru că a forţat nota, a manipulat gândirea şi momentul,

s-a oferit singur “să se sacrifice pentru imaginea partidului”. Proastă inspiraţie, deoarece până acum a făcut doar deservicii.

Numai că imaginea idealizată, prin prisma căreia Bu-bău vroia să fie ştiut, atârna de un fir de aţă. Momentul colapsului a fost vineri, când a atacat fără milă, din pur orgoliu şi frustrare, o sportivă pe care nu o avea la inimă. Bubău şi-a pierdut controlul şi a găsit în Mădălina Henteş ţapul ispăşitor.

Îmi amintesc perfect o frază pe care călăreţul Bubău o spunea cu mult fast, pentru a-şi demonstra mărinimia. “Aceşti copii mănâncă acolo unde mănânc şi eu, dorm acolo unde dorm şi eu. Şi toate astea pe banii mei”. Pentru acei tineri sportivi, unii luaţi din casele de copii, probabil că aceste răbufniri de bunăvoinţă ale an-trenorului Bubău sunt impresio