- Cultural - nr. 66 / 5 Aprilie, 2005 Raft

"Trag la indigo, de vreau, luna din cer"!

Har cu carul de la Dumnezeu, dar si o enorma truda si acumulare intelectuala necesare formarii unui tanar de azi (cand unii dintre junii nostri se lauda ca, preocupati doar de Internet, nu mai citesc nici macar o carte pe an!), laolalta adunate, dovedeste, cu prisosinta, Darie Ducan, poet de exceptie, prin noua sa carte "Acordorul de targi", la cei 16 ani ai lui, autor deja a patru carti publicate. Intr-o vreme in care gruparile si gastile par a nega, a sfida si desconsidera totul prin lumea literara romaneasca, fericit membru al Cenaclului literar "Elena din Ardeal", al Fundatiei Nationale "Henri Coanda" pentru Sprijinirea Tinerilor Supradotati, ridicat prin meritele proprii deasupra mediocritatii postdecembriste, in aceasta lume ajunsa la saturatie si la o indiferenta ingrijoratoare, la o fatisa desconsiderare fata de cultura, de poezie, mai ales, prin ravna ardeleneasca a gandului blagian dus pana la capat, Darie Ducan atesta confirmarea superlativa a precedentelor carti: "Funingine pe rana", "Zeii de carton" si "Trilogia lapidara". Prin "atitudinea personala" fata de obiect si imaginea lui - cum ar spune Laurentiu Ulici - uneori printr-o "abatere contrarianta de la reguli", chiar prin teribilismul care ii sta bine varstei lui, Darie Ducan stapan deja absolut al deplinatatii metaforei, invinge prin particularitatile unor stari antologice. "Se trantesc usile, ca niste maxilare de cal"; "Medaliile se poarta pe sub haina / Si-n moneda cuprul s-a-norat"; "Bat clopote cu limbile-n catuse" - sunt doar cateva versuri doveditoare ale unei atitudini personale distincte, intr-o compozitie ampla, intr-un univers original dominat de sugestiile seducatoare. Darie Ducan nu are modele, calauza lui fiind propria intuitie. Adept al unui cult al poeziei, profesat cu credint