Toate sunt puse pe seama reglementarilor, deliberat ambigue sau neclare, adoptate in aceasta perioada, unele complet in dezacord chiar cu bunul-simt, in materie de proprietate.

Actuala guvernare prezinta, acum, argumentul existentei acestor litigii ca justificare, cel putin suplimentara fata de cea de fond, a unor noi reglementari, de data aceasta unitare si neinterpretative, in perspectiva materie, ce vor fi adoptate probabil prin procedura exceptionala a asumarii in Parlament a raspunderii guvernamentale.

Aplauzele la adresa celor care vor acum sa rezolve de o maniera cuprinzatoare problema proprietatii – de fapt, in spiritul si in litera standardelor euro-atlantice – nu pot fi insa decat rezervate. Pur si simplu, pentru ca nu s-a ajuns din senin ca, nici dupa 15 ani de tranzitie, problema proprietatii sa nu fi fost rezolvata.

Si, ca atare, nu din vreo soarta potrivnica, diferitele solutii concrete ce urmeaza a decurge din noile reglementari vor genera in lant alte si alte litigii, intrucat se vor confrunta cu consecintele anterioarelor reglementari, chiar daca acestea au fost neavenite!

La situatia actuala au contribuit din plin chiar cei care acum vor s-o corecteze. Ministrul Agriculturii a declarat ca, in baza noilor reglementari, ar urma sa fie restituite fostilor proprietari inca vreo doua milioane de hectare de padure si cateva sute de mii de hectare de terenuri agricole.

Toate – pe vechile amplasamente! Nu este greu de realizat ce bulversaj se va produce, caci intre timp pe vechile amplasamente s-au facut tot felul de nereguli si nelegiuiri, cele mai multe acoperite de reglementarile anterioare care au fost facute tocmai pentru a lasa loc interpretarilor, discretionismului politic si abuzurilor.

Alta ar fi fost situatia daca aceste noi reglementari, in frunte cu restitutia in integralitat