Eforturile actuale ale ministrului Justitiei, Monica Macovei, de a reforma justitia romaneasca au dezvaluit cat de profund compromisa a devenit aceasta institutie. Paradoxul este ca obiectivul pe termen lung de creare a unei justitii eliberate de controlul politic necesita, pe termen scurt, interventia ministrului Justitiei. Macovei poarta batalia pe mai multe fronturi.
Mai intai, PNA-ul trebuie sa primeasca independenta politica si un mandat ferm de lupta impotriva coruptiei la nivel inalt. In ciuda unei finantari sporite, PNA s-a axat pe coruptia mica, iar marile scandaluri financiar-bancare de la sfarsitul anilor '90 au ramas neatinse.
Toamna trecuta, cu prilejul dezbaterii publice prilejuite de lansarea raportului de tara al UE, procurorul-sef al PNA, Ioan Amarie, a respins ideea potrivit careia coruptia ar fi o problema majora in Romania, sustinand ca raportul anual al Transparency International, care a demonstrat acest lucru, nu are nici o legatura cu realitatea.
Insa, cu atat de putine cazuri de coruptie la nivel inalt instrumentate, atitudinea lui Amarie nu poate fi descrisa decat ca iresponsabila.
Transparenta sistemului e foarte importanta, iar punerea in aplicare a propunerii doamnei Macovei de identificare a fostilor colaboratori ai Securitatii din sistemul judiciar este de mult asteptata. Dosarele trebuie publicate, urmandu-se precedentul creat la Ministerul de Externe, iar cei gasiti ca fiind compromisi trebuie retrasi.
In acelasi timp, chestiunea numirilor politice trebuie atacata la toate nivelurile, de la CSM la Inalta Curte.
Inevitabil, reformele doamnei Macovei au fost atacate, mai ales de fostul presedinte Ion Iliescu, care a descris comportamentul ministrului drept "jignitor". Paradoxal, tocmai faptul ca noul ministru al Justitiei incearca sa reformeze sistemul a atras atentia asupra dime
