Nici nu imi aduc bine aminte si tocmai de-aceea va intreb: au avut cumva loc alegerile in Bucuresti pentru desemnarea primarului general?! Nu este o intrebare la misto. Este o intrebare pur si simplu. Pentru ca am trait tot timpul senzatia ca alegerile de acum au avut loc intr-un sat oarecare, pierdut prin Romania, si nu in capitala tarii, in Bucuresti, viitor oras al Uniunii Europene.
Ceea ce s-a intamplat duminica, prin numarul foarte mic de bucuresteni care a votat, reprezinta un lucru foarte grav: orasul in care traiesc mai bine de 2 milioane de locuitori si-a pierdut identitatea, si-a pierdut buletinul de identitate daca vreti, devenind al nimanui. Al tuturor si al nimanui.
Si acest lucru nu s-a intamplat in urma unui capriciu, nu s-a intamplat peste noapte, ci-n urma unui proces lung, inceput imediat dupa decembrie ’89 si continuat pana-n zilele noastre. Cred ca incepand de duminica, 3 aprilie, locuitorii acestui oras se pot numi oricum, numai bucuresteni nu. Ei au renuntat la aceasta calitate pe care vreme de 15 ani n-a bagat-o nimeni in seama.
Probabil ca le-ar fi indiferent daca, de maine, in loc de Bucuresti orasul in care traiesc s-ar numi altfel, s-ar numi oricum. Ei nu sunt bucuresteni, ei sunt doar niste locuitori care vrand-nevrand trebuie sa traiasca aici, folosind orasul ca pe o gazda oarecare. Cineva spunea ca Bucurestiul arata ca un oras care nu este, nu mai este iubit.
E adevarat, insa la fel de bine se poate spune ca bucurestenii au fost in toti acesti ani cel mai putin iubiti dintre oraseni.
Mi se pare atat de straniu ca milioane de oameni sa traiasca intr-un oras pe care-l mai iubesc doar in amintirile lor. Cum la fel de ciudat mi se pare sa devii primar general intr-un oras tocmai in ziua in care locuitorii sai au renuntat la buletinul de Bucuresti!
Nici nu imi aduc bine aminte
