E trecut de 50 de ani si crede ca a gasit o chimie intre stiinta si dragoste. In sala de operatie, luptand cu arsurile, nu oboseste niciodata. Se misca, spunandu-si ca orice gest pe care il face pe rani este esential. de LAURA TOMA LUPTA. Inamicul de care doctorul Enescu se pazeste cel mai mult este superficialitatea Doctorul Dan Mircea Enescu si-a facut locuinta din cabinetul stramt de la capatul Sectiei de Chirurgie Plastica a Spitalului "Grigore Alexandrescu". Acolo l-am gasit cu micii pacienti, dand sfaturi, indicand asistentelor care se perindau prin Banca de piele alaturata ce si cum sa faca. Cea mai stupida urare care i se poate face, spune dr. Enescu, este "week-end placut", caci, spunandu-i asta, e limpede ca nu intelegi ca nu e un serviciu ce face el si ca spitalul e locul in care isi traieste viata. Numele sau a aparut in Whoâs who acum sase ani si in "500 de personalitati ale Europei", printre savanti si oameni politici ai vremii. Si asta pentru ca a reusit, cu o dotare minima, sa scape de la moarte tot mai multi copii arsi si sa infiinteze o Banca de piele. Astazi, Sectia de Chirurgie Plastica de la "Gr. Alexandrescu" este Centru de Excelenta European.
MAESTRUL SI FUGA. Arta replantarii si tratarii arsurilor a furat-o acum vreo 25 de ani de la profesorul sau, Agrippa Ionescu. Cu el a facut operatii zilnice de 17 ore si asa a invatat primii pasi. A auzit, insa, ca la 100 de metri de clinica in care lucra, intr-o sectie de spital, mureau aproape 80 de copii intr-un an. La scurt timp s-a angajat acolo. "Am simtit foarte tare ca trebuie sa fiu in acel loc, aveam dorinta de a starpi moartea si de a fi eficient. Adica, dupa operatia pe care o fac, copilul sa poata sa apuce, sa poata sa se integreze, sa arate mai bine, sa n-aiba complexe", spune dr. Enescu. O perioada s-a simtit un paria, lasase o clinica puternica, prietenia cu profesorul sau p
