Am fost norocosi. Am trait alaturi de Papa Ioan Paul al II-lea. Noi, oamenii adanc vatamati ai Rasaritului, am iesit din groapa cu mana in mana lui. Fie binecuvantat!
Papa Ioan Paul al II-lea s-a nascut in 1920, la Wadowice, in Polonia. Noi ne-am nascut la Bucuresti, la Sofia sau la Moscova, in robie. Dumnezeu l-a ales pe Karol Wojtyla, pentru ca era polonez.
Fiul celui mai mare popor al vremurilor pe care le traim. Acest popor, nelecuit betiv de idealuri, a salvat Rasaritul de la dezumanizare si Europa de la dezbinare. Mersul acestor lucruri e nepatruns, dar aparitia in istorie a lui Karol Wojtyla, sub numele Papei si in numele Domnului, a fost limpede si bine inteleasa.
Unii i-au presimtit atat de clar menirea, incat s-au infricosat, au crezut ca il pot amuti si au pierdut. Ei au pus arma in mana care a incercat sa il ucida pe Papa, in 1981.
Stim, din documente dezvaluite chiar in saptamana care a trecut, ca serviciile secrete sovietic, bulgar si est-german au urzit asasinarea Papei.
Ce au incercat ei sa impiedice? Ce au cunoscut si nu au vrut sa devina cunoscut? Un singur lucru: limita raului, marginile si neputinta lui. In ziua de 16 octombrie 1978, Karol Wojtyla a fost ales Vicar al lui Cristos, primul Papa de neam rasaritean, a aparut in balconul Palatului Sfantul Petru si a vestit lumii: "Nu va temeti!". Era sfarsitul fricii si inceputul libertatii.
Rostite iar, in fata multimilor polone, talazuite spre a-l primi acasa, in 1979, aceste cuvinte au distrus resemnarea. Candva, Stalin, Demonul rasaritului, cel ce a vrut sa fie tatal nostru cu de-a sila, a intrebat, ranjind: "Cate divizii are Papa?". Raspunsul e scris in privirea de un albastru pur a Papei: nenumarate! Milioane de polonezi au aflat ca raul nu e nesfarsit.
Dupa mai putin de un an, se nastea Solidaritatea si incepea, di
