Politicale

Cronicarul îşi aruncă din cînd în cînd privirea şi asupra RomÂniei literare. Nu prea des, de teamă să nu facă vreo conjunctivită din pricina greşelilor de tipar. Ultima oară, a răsfoit numărul 11. Şi a găsit sub semnătura dlui Dumitru Hurubă un comentariu foarte ciudat despre plînsul preşedintelui Băsescu. Lasă că n-avem voie, noi, cetăţenii, să arătăm lipsă de respect faţă de un om, fie el şi preşedinte, care plînge. Cronicarul n-a fost de acord nici cu ironiile din presa deceniului trecut pe seama zîmbetului fostului preşedinte. Dar, în cazul de faţă, era vorba, domnule Hurubă, nu de nişte vagoane de marfă goale şi ruginite din pricina proastei gestiuni a fostului ministru de la Transporturi, ci de nişte vagoane al căror conţinut erau români, dle Hurubă, de origine evreiască, dar tot oameni, dle Hurubă, transportaţi pe o cale ferată cu sens unic, aşa că preşedintele Băsescu, văzîndu-le în Muzeul Holocaustului de la Washington, n-avea nimic mai omeneşte de făcut decît să plîngă. Dacă articolul cu pricina a fost o glumă, Cronicarul poate admite cel mult că a fost una foarte, foarte nepotrivită. Dacă a fost ceva serios... Asta, Cronicarul n-o mai poate admite. l Un om de afaceri constănţean a cărui firmă, între altele, strînge gunoiul din port, a declarat pentru EVENIMENTUL ZILEI, că poate fi, la nevoie, şi omul actualilor guvernanţi aşa cum a fost al predecesorilor lor. Se vede că, în materie de gunoaie, disponibilităţile unora sînt nelimitate. Problema este că, susţinut politic fiind, individul a obţinut la licitaţie de 17 ori preţul anterior pentru operaţia cu pricina. Bănuim că, dorind aşa de firesc să fie şi omul succesorului lui Miron Mitrea la Transporturi, va mai scădea din pretenţii. Pînă se aşează gunoaiele, e necesară oarece precauţie. l Dacă numai Gigi Becali ar vorbi cum vorbeşte, dacă numai Dumitru Dragomir ar declara nonşala