Poem idilic
Este o seară identică serii de ieri
identică tuturor serilor din orăşelul
care ziua dansează ca o balerină cu un
singur picior
este o seară cu iz de untură râncedă
îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor
idealurile se contopesc cu fluidul televi
zorului
visele au culoare incertă aspiraţiile
încap într-un singur intestin dimineaţa
golit cu fervoare
este preludiul nopţii identic nopţii de ieri
vii sunt numai păsările nocturne se încru
cişează
stârnind pudră de harfă
peste geografia orăşelului ignobilă
vii sunt numai viitorii sinucigaşi singurii
ce ştiu să-şi preţuiască destinul
viu în această noapte este preotul
chemat să rostească îndemnuri cârpite
la căpătâiul muribundului surd
o noapte asimetrică o noapte refuzată
gloriei
o noapte în care trecutul şi viitorul meu
dialoghează incoerent ca doi beţivi
cu proteza dentară pierdută-n pahare
Mesagerul bibliofililor
în marea depărtare: un ţinut o patrie
neconsemnată pe nici o hartă
mesagerul bibliofililor îmi spune
acolo perfecţiunea atinge apogeul
fructele coapsa femeii piatra şi crupa
calului
sunt diamante forme şlefuite de uneltele
vântului născut în violoncelul
cu corzi de infinit
acolo simbolurile îşi arată învel
