- Social - nr. 67 / 6 Aprilie, 2005 Sunt spusele unor polonezi, rostite in vara anului 1984, cand drumurile m-au purtat prin Polonia, in intentia mea declarata de a vizita lagarul de exterminare de la Oswiecim (Auschwitz). O zi de august, in care, turisti curiosi, am vizitat Palatul regal de la Cracovia, dupa care, spre seara, ne-am indreptat spre tinta noastra. Dezamagiti peste cap de conditiile de viata din tara, aveam sa constatam ca nici polonezii nu o duceau mai bine. In toate marile orase, magazinele erau mai mult goale, produsele alimentare erau rationalizate, pe tichete si in cantitati limitate. Benzina era rationalizata si colorata separat pentru uzul particular fata de uzul vehiculelor statului. In oras, foarte putini trecatori, mai mult turisti, ceea ce ne-a mirat foarte mult. Un ghid, intamplator de limba romana, ne-a explicat ca, in acea zi de august, cel mai bine este sa parasim cat mai repede Cracovia, pentru ca populatia era in asteptarea unei hotarari judecatoresti in procesul intentat militantilor sindicalisti si altora, asa ca populatia, cu mic cu mare, cu totii s-au strans la portile orasul pentru ca la ora pranzului sa inceapa marsul de protest, blocand astfel viata comunitatii. Am avut noroc, am parasit orasul la timp pentru ca aveam sa auzim, seara, de la gazele noastre, ca protestele s-au incheiat cu confruntari violente cu militia poloneza. In drum, ne oprim pret de cateva ore intr-un orasel frumos, curat, si, culmea, foarte aglomerat, Wadowice. Am fost foarte surprinsi sa con-statam ca aici, pe turnul catedralei strajuia un tablou imens cu portretul Papei Ioan Paul al II-lea. Peste tot, in toate magazinele, pe strada, tineri si varstnici te asaltau oferindu-ti suveniruri cu Papa. Multe, foarte multe carti, brosuri, pliante, toate etalate pe tarabe, aveau ca subiect Papa. Totul era in contrast evident cu ceea ce am vazut in marile or