Nu am vazut pana astazi un lider pesedist care sa-si asume raspunderea unui esec politic. Cum nu am auzit ca un fruntas al partidului sa recunoasca public amestecul sau in afaceri necurate. Toti sustin ca sunt nevinovati, ca nu trebuie sa raspunda pentru infrangeri. Dan Ioan Popescu nu iese din acest conservatorism periculos. Sterge cu buretele tot ce a declarat.
In urma cu nici doua luni, era convins ca daca Vanghelie o da in bara, obtinand un scor inferior lui Mircea Geoana, va demisiona de la conducerea Organizatiei PSD Bucuresti.
Era un gest si asa intarziat, avand in vedere ca, dupa pierderea primariei de catre fostul ministru de Externe, DIP nu mai avea motive sa ramana in functie. Un sef de partid exigent i-ar fi dat papucii de mult.
Decizia venea de la sine, tinand cont de miza politica la care PSD a aspirat intotdeauna. In toti acesti ani, acest partid nu a reusit sa castige niciodata Primaria generala, indiferent ca a fost sau nu la putere. Poate fi catalogat ca fiind unul dintre marile esecuri ale partidului, pentru care nimeni nu a avut de suferit.
S-a trecut peste infrangeri de parca ar fi fost vorba de pierderea unui post de primar de la o comuna, nu de Primaria Capitalei.
Marian Vanghelie nu are de ce sa fie necajit.
In comparatie cu miza de la alegerile locale, cand PSD visa sa-l trimita pe Basescu hamal in Portul Constanta, ceea ce s-a intamplat la alegerile din Bucuresti poate fi considerat neimportant, avand in vedere pe cine a avut acest partid cu conducere bicefala candidat.
Dan Ioan Popescu nu este deci vinovat doar pentru infrangerea lui Vanghelie, ci si pentru neputinta lui de a gasi un candidat cu credibilitate constanta. Sustinerea invinsului lui Adriean Videanu a fost una de batjocura. Un fel de joc de genul "nu te supara frate".
Bun sau prost, in definit
