Dacă ar da consultanţă politicienilor care vor să-şi facă o imagine mai acătării, Ion Iliescu i-ar scoate pe mai mulţi din anonimat. Fostul preşedinte are în sînge ceea ce alţii învaţă din cărţi. Şi dacă îi place teatrul, asta îi vine de la talentul lui de actor înnăscut. De peste 50 de ani Ion Iliescu îşi joacă rolul de politician. A început prin a duce tava. A fost distribuit în roluri din ce în ce mai importante, a mai fost trimis şi în culise, pînă cînd a ajuns să joace şi rolul titular şi să hotărască restul distribuţiei.

Spre deosebire de actorii care, cînd ies din scenă, au probleme de identitate, Ion Iliescu n-a ieşit niciodată din pielea personajului său pe care, de mai mulţi ani, îl interpretează cu virtuozitate.

Asta mă face să cred falsă ideea că pe fostul şef al statului, al apelor şi al UTC-ului îl mai ia gura pe dinainte. Chiar şi cînd are aerul că se înfurie, Ion Iliescu îşi păstrează controlul asupra personajului pe care îl interpretează.

Cînd l-a graţiat pe Miron Cozma , ziariştii l-au făcut în toate felurile. Iliescu a dat explicaţii, cum le-a dat, dar s-a abţinut de la orice contraatac, chiar şi după ce l-a trimis pe Cozma înapoi în puşcărie. Nu s-a inflamat nici cînd presa l-a prezentat, după retragerea lui de la Cotroceni, drept un bătrîn căruia nu-i mai rămîne decît să-şi consume pensia şi să facă figuraţie în Senat. Şi-a văzut, fără zgomot, de treabă. S-a întors în PSD, unde a tras toate sforile posibile pentru a cîştiga poziţia nr. 1 în partid. De-abia după aceea s-a apucat să le dea note, prin presă, celor care şi-au permis să-i conteste întîietatea. Pe Adrian Năstase l-a dat pe mîna lingăilor dornici să dea cu el de pămînt şi nu le-a dat ordin să se oprească decît în clipa în care Năstase se transformase într-un personaj de vodevil. Să nu exagerăm, a intervenit Iliescu, şi toate atacurile din