Desfiintarea revistei Cultura este deja un fapt implinit. Presa a consemnat evenimentul. Nu stiu ce se mai poate face. In ultimii 15 ani, am semnat nenumarate apeluri si proteste lipsite de orice efect. Institutiile statului (si imi place sa cred ca ICR este o astfel de institutie si nu fieful conjunctural al unor interese de grup) ramin surde la reactiile societatii civile – ceea ce, cu siguranta, se va intimpla si de data asta. Ma alatur insa semnatarilor prezentului protest.
Nu calitatea revistei Cultura ma indeamna, in primul rind, sa sustin revenirea asupra deciziei de desfiintare. Ci decizia in sine. Orice desfiintare a unei publicatii de cultura, venita chiar din partea unor foruri culturale oficiale, e un act reprobabil. Cu atit mai reprobabil mi se pare gestul celor trei diriguitori ai ICR, H.-R. Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu, care sint ei insisi implicati in publicarea si strategia culturala a unor reviste concurente: Idei in dialog (la care colaboreaza consecvent Dan C. Mihailescu, sotul Taniei Radu) si Orizont. Cine cunoaste aceste reviste stie ca ele au orientari convergente, inclusiv la nivel ideologic.
Am impresia ca desfiintarea revistei Cultura nu e un gest pripit (de altfel, se pare ca si solutiile propuse de redactie pentru redresarea financiara au fost ignorate) si ca el se inscrie intr-un proiect de mai mare amploare (vezi si selectia lui Dan C. Mihailescu a autorilor romani
prezenti in catalogul AER la Salonul Cartii de la Paris), prin care se incearca impunerea la noi, in momentul de fata, a unei directii culturale dominante, elitiste, confortabile prin eliminarea concurentei.
Or, cu redactorii de la Cultura – care au dovedit prin ceea ce au scris in paginile revistei si prin felul in care au conceput-o ca sint adeptii normalitatii culturale, ai deschiderii si ai plurivalentei ideilor – asa c
