Loţi Boloni a venit la Târgu Mureş în vara anului 1970. Regretatul Tiberiu Bone avea nevoie de el într-o echipă care peste câţiva ani va deveni motiv de spaimă pentru multe formaţii din Divizia A şi va bate la uşa fotbalului european.
Când Loţi a ajuns la Târgu Mureş, în vara anului 1970, ASA tocmai retrogradase din primul eşalon. Nu era însă timp pentru regrete şi compasiuni. Echipa nouă, gândită de Bone, încă din ultima parte a ediţiei 1969-1970, trebuia pusă la lucru. Era nevoie de rodaj, iar din proiectatul mecanism făcea parte şi adolescentul Boloni, “un puşti firav, de înălţime medie, tuns scurt, destul de tăcut şi cam retras, dar foarte serios”, cum îl descriau colegii de echipă.
Czako Ioan, unul dintre jucătorii maturi ai lotului din 1970, a observat la Boloni o trăsătură care a marcat toată cariera lui de fotbalist: “Loţi a venit la Târgu Mureş cu o mentalitate de profesionist, deşi avea doar 17 ani şi jucase într-un oraş mic. Lucra serios la fiecare antrenament. Noi l-am primit bine, ca şi pe ceilalţi tineri veniţi la echipă în acea perioadă. Era un tip liniştit, retras.”
Discreţia lui Boloni era firească. Un adolescent care a lăsat în urmă familia, prietenii şi şcoala din oraşul natal unde a învăţat timp de zece ani, nou venit într-un oraş pe care nu-l cunoştea bine şi unde nimeni
nu-l cunoştea aproape deloc. Dosea în cămara cu amintiri un univers sfânt pentru orice om, copilăria, şi făcea primii paşi într-o lume nouă. Străină. Cine ştie ce era în gândurile lui ascunse? Ce vise, ce speranţe îşi lega de mutarea la Târgu Mureş?
Boloni a fost transferat la Liceul Alexandru Papiu Ilarian, profil real, aşa că din toamnă era “papist” cu state în regulă. Făcea parte din clasa a XI-a D. Chiar dacă lipsea de la multe ore, din cauza antrenamentelor şi a meciurilor, elevul Loţi era văzut bine în liceu, mai ales la orele de educaţie f