In 2004, Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, spunea ca „peste hotare, marca Romania este necunoscuta“. Jonathan Scheele adauga: „Cetatenii Europei nu stiu nimic despre Romania, in afara de faptul ca este plina de ciini vagabonzi, ca are probleme grave de mediu si ca furnizeaza imigranti ilegali“. ICR are ca misiune principala sa ofere Occidentului produse culturale romanesti. In capitalele unor state ca SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia, functioneaza citeva centre culturale ale Romaniei. In ansamblu, activitatea lor este jalnica. Scriitorii romani nu sint tradusi si cunoscuti in strainatate. Romania nu pare sa ofere ceva atractiv culturii occidentale. Institutul Cultural Roman a fost condus 15 ani de scriitorul Augustin Buzura. La inceputul acestui an, presedintele Romaniei, care are atributii legale in acest sens, l-a schimbat din functie. Noul presedinte al ICR este Horia-Roman Patapievici. Care este proiectul sau? Revista Observator cultural publica primul interviu acordat presei de Horia-Roman Patapievici de cind se afla in postura de presedinte al Institutului Cultural Roman.

Domnule Patapievici, de ce ati acceptat sa fiti presedinte al ICR?

Din doua motive. Unul este exterior obiectivelor sale de functionare si se refera la incheierea oarecum naturala a bataliei mele cu detinatorii de arhive. Pe vremea cind am acceptat aceasta functie, lucrurile pareau foarte optimiste la CNSAS. Pentru prima oara un sef al statului roman – Traian Basescu – acceptase punctul de vedere de bun-simt, care fusese adoptat de Ungaria, Polonia si Cehia, ca arhivele fostei Securitati trebuie sa treaca in gestiunea unei institutii civile, cu tot cu cladirea in care au fost adapostite si impreuna cu totalitatea formelor de evidenta, care permit accesul complet la aceste dosare. O parte esentiala a activitatii mele la CNSAS a fo