Catalin Dorian FLORESCU
Vremea minunilor
Editura Polirom, Iasi, 2005, 264p.
Catalin Dorian Florescu are succes in Elvetia. O spune si Mircea Mihaies in prefata romanului: autorul a cistigat „toate premiile elvetiene imaginabile si inimaginabile“. Vremea minunilor este primul sau roman, publicat in limba germana in 2001, care acum are si o varianta in romaneste. Cu tot succesul sau in Elvetia, Catalin Dorian Florescu era necunoscut publicului romanesc si aici cred ca avem o parte din vina – aceea de a fi prea inchisi in cercul nostru strimt si rece, cu privirile mult prea absorbite in prosternarea propriului nostru buric.
Vremea minunilor este un debut in limba romana. Se produce o recuperare necesara. Succesul autorului, care a facut furori in Occident, ar trebui cunoscut si acasa; este si ceea ce se intimpla prin aceasta talmacire oferita de Editura Polirom.
Recuperarea este cu atit mai stringenta cu cit autorul a izbindit in Occident cu o poveste tesuta in Romania comunista. Aici insa se bifurca doua niveluri ale discutiei. Primul: de ce a avut un succes imens in Elvetia o asemenea carte? Al doilea motiv: cum va fi receptat volumul in spatiul romanesc? Ambele niveluri au insa un numitor comun: este Catalin Dorian Florescu un autor talentat sau doar unul de succes? Parerea noastra este ca Vremea minunilor se pliaza pe o moda, aceea de a discuta comunismul si tot ce a insemnat acest sistem pentru tarile est-comuniste intr-un mod lejer, chiar superficial. Romanul este un scurt manual de intrebuintare a comunismului, nu are prea multe pretentii sa zguduie constiinte, sa sminteasca anumite crezuri despre „binefacerile“ sistemului.
Pus alaturi de Underground de Vladimir Makanin sau de Speranta abandonata de Nadejda Mandelstam – aparute tot la Editura Polirom –, daca este sa cautam corespondente de lumi si
