Ca viata merge inainte ne-o demonstreaza fiecare zi. Se intampla tragedii, vin catastrofe, moare Papa, se casatoreste Printul Charles, se intorc acasa si jurnalistii romani rapiti original… Si totusi, cu atatea evenimente care par a ne coplesi, ne tinem linia continua a vietii. Ne-am urmari-o si mai abil, si mai constant daca ne-am intari reperele: morale, financiare, politice.
Sarac si fudul e tot ce poate fi mai rau. Dar sarac si inventiv ar putea fi o combinatie interesanta. Din aceasta categorie pare sa faca parte si dorinta/ideea/viziunea Bancii Nationale a Romaniei, de a reface vechiul centru financiar al Capitalei, in jurul sediului central al BNR.
La 125 de ani de la infiintarea institutiei, cladirea in sine inca impune. Parca si acum ar mai fi locatari ai imobilului din Strada Doamnei – zona Lipscani – primii bancheri care, fara laptop si ultrasisteme de protectie, incepeau lungul si dificilul drum al Bancii Centrale prin sisteme, epoci, revolutii si reforme.
Inarmati cu tocuri, calimari, sugative, stransi la o masa mare, din lemn masiv, previzionau ca locul in care se stabilisera avea sa fie, pana la urma, un reper. Nu doar financiar, ci si moral si cultural.
Guvernatorul BNR, urmasul celor care se ocupau cu schimbatul cambiilor din desagile negustorilor in bani, spune ca, de 15 ani, nu-i da pace ideea de a reinventa vechiul city al Bucurestiului – cu arhitectura si pozitionare care sa ofere acele efecte psihologice determinante, pentru apropierea publicului de sistemul financiar-bancar. Asa cum se intampla in New York, Londra ori Tokyo.
Un astfel de centru, crede Mugur Isarescu, ar putea constitui o componenta importanta a ceea ce este cel mai de pret capital al bancilor, al tuturor institutiilor financiare: increderea publicului. Trecand in viteza prin istoria mai putin recenta, remarcam faptul
