Exista doua cai de recurs pe care le am la dispozitie spre a raspunde notei de subsol prin care, cu talent si umor, dl Adrian Cioroianu ma trimite in basementul atentiei publice (Dilema, nr. 61). Dilematic si eu, le voi folosi pe amandoua, lasandu-i dlui Cioroianu privilegiul sa o ia in serios pe cea care i se pare mai potrivita sau sa le refuze cu umor pe amandoua.
Prima. Se zice ca, daca trei oameni iti spun ca esti beat, e bine sa te duci acasa si sa te culci. Cum mai mult de trei prieteni, carora le recomand de ani in sir sa-l citeasca pe dl Cioroianu, m-au intrebat: "Ce te-a apucat? De ce esti tocmai tu asa de nedrept chiar cu Cioroianu?", nu-mi ramane decat sa ma duc acasa si sa ma culc.
Nu inainte de a semna, cum ma numeste dl Cioroianu, "acel Dorin Tudoran".
A doua. Mecanismul pamfletului este excesul. Un exces ce raspunde, de obicei, altui exces. Cand este scris cu buna-credinta si simpatie, principala menire a pamfletului nu este de a rani, ci de a juta. Chiar ranit de un pamflet, nu e bine sa te autoconvingi ca ai fost acuzat de lucruri de care nu ai fost invinuit.
Nu l-am descris pe dl Cioroianu "ca pe un dinozaur bolsevic, ajuns sa ofenseze SUA" si nu am insinuat ca numele sau ofenseaza "chiar acvila de pe steagul lor". Tot ce faceam era sa intorc pe dos manusa in care dl Cioroianu tinea pensula si sa-i sugerez ca, folosita in chip riscant, pensula se poate intoarce impotriva-i ca un stilet – "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face".
Ma bucur "ca acel Dorin Tudoran", din anii ’80, are inca stima dlui Cioroianu si nu ma deranjaza ca toate "proiectele post-2000 ale acestui domn Tudoran" ii sunt necunoscute, "cu exceptia unei scurte si ne-vioaie cariere de consilier politic al liderului PUR".
Dl Cioroianu este un om foarte ocupat, dar nu trebuie sa uite ca nu am fost niciodata consilier p
