După numai un an de evoluţie la ASA, la vârsta de 18 ani, puştiul Boloni era unul dintre cei mai apreciaţi şi respectaţi jucători de la formaţia militară. Tiberiu Bone începea deja să construiască echipa în jurul lui, iar Loţi lipsea din formula de joc doar când era accidentat ori convocat la lotul naţional. Prin ‘72-’73 la ASA se întrezărea un lider.

Primul an la Târgu Mureş a trecut repede pentru Boloni. Şcoala şi fotbalul i-au ocupat tot timpul, vacanţa de vară, atât cât îşi permitea Loţi să-şi ia vacanţă, parcă nici nu a existat, în timp ce oraşul, prins din nou în hora Diviziei A, aştepta luna august. Dulcele miros al fotbalului din prima divizie plutea parcă peste Târgu Mureş. Să fi bănuit cineva în acea vară ce ani frumoşi vor veni?

Pentru Loţi a rămas în urmă şi clasa a XI-a, primul an de liceu la Târgu Mureş. A terminat anul fără nici o emoţie, cu toate că a avut peste 200 de absenţe. Toate motivate. Cine să-i fi reproşat că a lipsit de la ora de matematică sau de la geografie celui care deja construia pase ce sfidau multe teorii ale geometriei, ori cunoştea o mulţime de oraşe din deplasările făcute de-a lungul şi de-a latul ţării. În plus, prin Papiu ajunseseră, la scurt timp de la venirea lui Loţi în Târgu Mureş, poveştile, adevărate, despre caietele şi cărţile pe care Loţi le purta, ca pe o biblie, în sacoşa cu echipament, în deplasări. Astfel, drumul până în oraşul unde ASA mergea să joace era întotdeauna scurt pentru Boloni. În timp ce colegii încingeau un filcău, o şeptică sau un macao, el citea lecţii. Nu era deranjat nici de zâmbetele ironice ale colegilor, care au încetat când au ajuns să îl cunoască mai bine pe Loţi, şi nici glumele făcute pe acest subiect. Puţini ştiau că el recupera, în acest fel, orele pierdute din cauza fotbalului.

Debutul lui în Divizia A a venit pe 22 august 1971, la un meci între ASA şi Farul Constanţa.