Revista Hermès a dedicat numărul său din decembrie 1999 temei "Dispozitivul între concept şi utilizare". Philippe Hert, universitar din Nancy, a contribuit la acest număr cu un articol inspirat din opera lui Michel Foucault: "Internetul ca dispozitiv heterotopic". Lăsînd la o parte persistenta confuzie între Internet, ca infrastructură tehnologică, şi ciberspaţiu, ca mediu simbolic în care se dezvoltă o nouă cultură, articolul prezintă încă interes, în pofida timpului scurs de la publicarea lui. El oferă un punct de sprijin conceptual pentru înţelegerea virtualului, ca termen mediu între tangibil şi imaginar. Michel Foucault defineşte heterotopia ca o utopie efectiv realizată, accesibilă. Există, după el, locuri în care regulile curente nu mai funcţionează, locuri în afara lumii, dar la care se poate ajunge şi altfel decît prin efortul imaginaţiei. Acolo, funcţionarea normală a societăţii este suspendată, convenţiile culturale devin caduce, presiunea istoriei se relaxează, astfel încît locul respectiv devine, în acelaşi timp, un altundeva şi un altcîndva. Este important faptul că heterotopia este un loc, nu un spaţiu. Locul este spaţiul care integrează o experienţă, o trăire, o concentrare de energie şi de informaţie. Autostrăzile, metroul, prin care circulăm de acasă la locul de muncă, sînt spaţii lipsite de semnificaţii, goluri de informaţie, pustiuri de trăiri. Refugiul navetistului este locul simbolic, dar bine reglementat, al emisiunilor radio, al presei cotidiene, al romanelor de gară. Spre deosebire de spaţiu, locul este purtător de semnificaţii, are densitate informaţională şi, cîteodată, chiar o aură magică. Sala de curs sau de spectacol, biblioteca, agora sînt locuri, nu spaţii. Un spaţiu are şansa să se transforme într-un loc, după cum locul se poate degrada într-un spaţiu. În Antichitate, forumul roman era un loc; pentru păstorul care-şi plimba tur