Pe ecranele televizoarelor şi pe tarabele din România, agonia Sfîntului Părinte s-a amestecat grotesc cu delirul nătîng al presei noastre în chestiunea, dramatică şi delicată, a răpirii celor trei jurnalişti în Irak. Chipul informaţional al României a arătat, zilele acestea, înspăimîntător, aidoma chipului unui nebun cu spume la gură, apucat de friguri şi zgîlţîit de spasme, dar cu ochi liniştiţi. Spectacolul mediatic al dramaticei răpiri a fost năucitor. Dl Geoană a fost trimis de Naşul la Al Jazeera şi apoi somat să confirme că s-a dus la Al Jazeera pentru că a aranjat Naşul totul. Şi dl Geoană confirmă. La Dan Diaconescu, un amestec de clarvăzători, surse inaccesibile altora şi autori obscuri de cărţi securisto-oculte comentează şi, mai ales, anticipează cu voluptatea specifică acestui post. Şi anticipează greşit. Ion Cristoiu se simte în largul lui în asemenea subiecte şi produce "scenarii" în foc continuu, cetepeul e, desigur, trist, iar Emil Hurezeanu, ca întotdeauna, răspunde "prezent". Presa scrisă este, la rîndul ei, febrilă: Genică Boerică a orchestrat totul într-o combinaţie suprarealistă cu Al Zarqawi, un ziar e mîndru că fotografiile celor răpiţi au apărut ca o reacţie la comentariile sale de ieri, altul crede că PSD îl lucrează vîrtos pe Băsescu via faimoasele "servicii". În toate mediile se comentează păturile din fundal, tricoul unuia dintre răpitori, că sînt descălţaţi, ochii victimelor (privirea plictisită, deci complice, a irakiano-americanului nu a scăpat nimănui) şi alura nu prea atletică a răpitorilor. Nici nu s-a răspîndit bine vestea răpirii, că au apărut experţii. Nu ştiam pînă acum cît de mulţi experţi în terorism şi, în special, în răpiri irakiene, avem. Unii au calificări generale, precum "analist de politică externă" sau, pur şi simplu, "analist", semn că sînt versatili în competenţele lor. Alţii sînt "expert în gestionarea situaţi