Accesul strainilor la depozitele bancare in lei – sau asa-zisa liberalizare a contului de capital – a tinut, luni la rind, capul de afis al presei profilate pe comentarii financiar-bancare.
Nu ca eveniment in sine, ci pentru ca efectele ei au bulversat piata valutara. Acum, cind pasul de liberalizare intra sub tipar la Monitorul Oficial, stirea tine de faptul divers.
Spun asta nu pentru ca operatiunea ceruta de Uniunea Europeana si-ar fi epuizat potentialul de spectaculozitate, ci pentru ca antrenamentul declansat de BNR, din noiembrie 2004 incoace, a transformat deja economia romaneasca.
Cinci luni s-au scurs de cind BNR a anuntat ca-si va limita interventiile pe piata valutara. Suficient timp pentru ca noua politica monetara sa zguduie din temelii reperele dupa care economia reala s-a ghidat timp de cincisprezece ani. Magnitudinea socului valutar care a adus euro, de la 41.000 de lei si peste, la valorile comunicate astazi de BNR a surprins in egala masura agentii economici si
populatia. Rasturnarea raportului de putere dintre moneda autohtona si valute a produs in mentalul colectiv efecte de neinchipuit la inceputul anului 2004, de pilda. Cine si-ar fi imaginat, de exemplu, in urma cu un an, ca vecinul invidiat ca are euro la saltea va deveni, in scurt timp, demn de mila.
Sau ca salariatii ale caror venituri negociate in euro sau dolari vor fi loviti de o tristete iremediabila? Valutele, simboluri ale puterii financiare si refugiul preferat de romani pentru a-si pune cistigurile la adapost de inflatie, au fost detronate, in doi timpi si trei miscari, de BNR.
Dupa ce, la inceput, romanii au luat intarirea leului ca pe o minune cu trei zile termen de garantie, astazi putem afirma ca si cei mai sceptici si-au dat seama ca valuta nu mai este o afacere.
Agentii economici, indeosebi export
