Nu ştiu cît de important este, pentru vecinul meu, că România intră în 2007 în UE. Şi dacă totuşi acest fapt nu este totalmente trecut cu vederea, cît de departe merge preocuparea sa pentru a înţelege implicaţiile unui astfel de eveniment şi ce importanţă are, de exemplu, principiul de subsidiaritate în viaţa lui de zi cu zi? Sau totul se opreşte la anestezierea porcului înainte de sacrificare, problemele delicate, analizele trebuind lăsate pe seama specialiştilor, în aşteptarea unui trai mai bun? Un lucru este cert: lucrurile merg mult mai departe decît atît. Integrarea într-o structură suprastatală aduce cu sine o serie de probleme de ordin atît teoretic, cît şi practic, fără precedent în istorie. Despre ele au discutat, timp de două zile - 21 şi 22 februarie 2005 - specialiştii invitaţi la colocviul cu tema "Viitorul statului naţional şi al democraţiei", organizat de Institutul Goethe din Bucureşti şi desfăşurat în atmosfera primitoare şi elegantă a Colegiului Noua Europă. De ce acolo? Ne explică Anca Oroveanu, director ştiinţific al Colegiului: pentru că membrii NEC sînt direct implicaţi şi interesaţi de subiectul abordat, existînd un precendent într-un alt simpozion desfăşurat, în acelaşi cadru, pe tema identităţii naţionale; în plus, la NEC se desfăşoară "Programul regional", un experiment care reuneşte cercetători din Europa de Sud-Est şi care propune o manieră nouă de a percepe relaţiile interstatale din regiune. Organizat în colaborare cu Institutul Goethe, colocviul a încercat să răspundă necesităţii de cunoaştere şi analiză în legătură cu mizele "fierbinţi" ale lumii contemporane: pierderea identităţii naţionale în contextul intrării în marele "sat global", puterea de decizie care aparţine din ce în ce mai puţin cetăţenilor şi din ce în ce mai mult judecătorilor, modul de răspuns diferit al fiecărei naţiuni în faţa integrării într-o structură supran