In anul 1947, ecourile luptelor purtate in Cehoslovacia de soldatii romani impotriva armatelor germane erau inca proaspete in constiinta publica a zonei Europei Centrale si de Est. De aceea, episodul - mai putin cunoscut - al sosirii unui lot de 8.000 de roman in statul cehoslovac - fondat inca de la 1918, nu a trezit la vremea respectiva nici un fel de resentimente in randul autohtonilor: romanii veneau ca muncitori in agricultura, dupa ce Ministerele Muncii din cele doua tari incheiasera un autentic acord bilateral de schimb de forta de munca. S-a vazut ulterior ca muncitorii cehoslovaci sositi sa lucreze in Romania nu au fost de gasit. In schimb, romanii au asaltat fermele cehilor si slovacilor in doua mari valuri: in anul 1947, respectiv 1949. Hristache Neculai din Greci - Braila a fost printre primii "capsunari" romani: intre 21 iunie 1947 si 10 iulie 1948, el a lucrat impreuna cu fratele sau, Marinache Neculai, la doi agricultori cehi din Ocres. Peste ani, incepand cu anii '90, cand statul roman incepea sa trimita "capsunari" pe exploatatiile agricole din Spania sau Portugalia, s-a confirmat cel mai cumplit paradox mioritic: cu toate ca au o tara bogata, romanii muncesc de aproape 60 de ani pe la portile altora.
"Pentru un cap de stiuca moarta..."
Infinita pare capacitatea romanilor de adaptare la vicisitudinile vremii, dupa cum infinita pare ignoranta conducatorilor lor. Cu mamaliga neexploziva, tutun si multa rabdare, omul simplu din Romania ultimilor 50-60 de ani si-a scurtat viata, dar si-a mentinut orgoliul sau de "om rezistent", care l-a propulsat astazi in subsolul tuturor clasamentelor si ierarhiilor din Europa, la capitole precum "boli", "salariu mediu", "cos de consum", "pensie", s.a.m.d. Cazul lui Hristache Neculai din localitatea Greci - Braila descrie la sablon alte zeci de mii de biografii dintr-o tara (Romania, desigur)
