O punte spre cer.
Era in anul 2000 cand am descoperit aceasta minunata revista si am devenit o cititoare fidela. O citesc pagina cu pagina, dar rubrica "Spiritualitate" ma emotioneaza profund.
Nici nu gandeam ca voi scrie si eu candva. Imi placeau povestile cu miracole, dar mai ales minunile pe care Maica Domnului si bunul Dumnezeu le fac pentru noi. In ultimii zece ani, am trecut impreuna cu familia mea prin niste perioade mai grele. Ne-am vandut apartamentul dintr-un mare oras, pentru a incepe o mica afacere intr-o comuna apropiata. Dar n-a fost sa fie ca in vis, si iata ca familia mea, compusa din sot si cei doi copii, unul de cinci ani si unul de doi ani si jumatate, traiam un adevarat cosmar. Aveam probleme mari, atat materiale, cat si de sanatate. Ne-am chinuit aproape doi ani de zile, cu certuri, jigniri, locuiam la socri, cu care am ajuns sa ne uram de moarte, bineinteles din cauza banilor.
Se spune ca Dumnezeu vorbeste prin gura oamenilor, asa ca o persoana, pe care o consider actualmente cea mai buna prietena, desi o vad foarte rar, m-a indrumat spre credinta, spunandu-mi ca rugaciunea si comunicarea cu Dumnezeu fac minuni.
Am inceput prin intermediul ei sa trimit pomelnice la o mare manastire, si anume Manastirea Frasinei din judetul Valcea, respectand anumite reguli si indeplinind anumite conditii. Minunea n-a intarziat sa apara: dupa doar o jumatate de an, am reusit sa-mi cumpar alt apartament, in acelasi oras de unde venisem, in urmatorul an, sotul meu a trecut de la un salariu de 2.600.000 pe luna la un venit de 8.000.000 lei, si peste inca un an, m-am angajat si eu, cu 6.000.000 lei pe luna. Deci totul este posibil prin credinta! Ceea ce vreau eu sa scot in evidenta prin intermediul acestor randuri este faptul ca intre mine si bunul Dumnezeu exista o punte permanenta de legatura, pentru ca omul este delasator si nerecunoscat
