Un scriitor francez obisnuia sa spuna ca pe lume exista trei categorii de calatori: cei care calatoresc cu metroul, cei care merg la manastiri si cei care calatoresc in lume. In ceea ce priveste ultima categorie, s-a observat in ultimii ani o rafinare a politicilor de ofertare a serviciilor turistice. Omul modern are nevoie mult mai mare de odihna, iar aceasta axioma ar putea fi folosita in obtinerea unor beneficii banesti sau de autoritate in turism inclusiv de tour-operatorii romani. Sistemul romanesc din domeniu nu si-a terminat, insa, stratificarea.
De exemplu, absenteismul masiv al firmelor dintr-o zona cu un extraordinar potential de atractie pentru turisti (vorbim de litoralul romanesc, cu zonele adiacente municipiilor Constanta si Mangalia) la recentul Targ TNT, sugereaza ca - spre deosebire de omologii din Uniunea Europeana, unde concurenta acerba a stimulat calitatea serviciilor - romanii inca mizeaza pe o traditie mai veche, caracteristica economiilor centralizate: cea de... asteptare a turistilor, ca metoda ieftina de a-si face “publicitate”.
Preturile interne ridicate ii alunga pe amatorii de turism peste granite
In plus, preturile ridicate practicate de multi dintre agentii romani (pentru servicii de slaba sau proasta calitate) a produs in ultimii ani un alt fenomen previzibil: romanii au devenit turisti autentici si au inceput sa plece tot mai des peste hotare, acolo unde, la tarife cvasiidentice celor din Romania - sunt tratati cu deferenta. Mai mult, o minoritate mica, dar vioaie, selectata dintre concetatenii nostri a mers mai departe de Ungaria, Bulgaria, Austria sau Croatia si efectueaza astazi excursii (la preturi pe masura!) care in urma cu 15 ani ar fi fost considerate imposibile. Desigur, turismul international este puternic influentat de evolutia evenimentelor mai mult sau mai putin previzibile: un atentat ter
