Criza jurnalistilor ostatici din Irak s-a produs de fapt la Bucuresti.

De la inaugurarea practicii luarii ostaticilor, imediat dupa caderea regimului criminal dictatorial al lui Saddam, intrebarea "Ce s-ar petrece daca un cetatean roman (sau mai multi) ar fi luati ostatici?" a ravasit opinia publica. Nu era greu de ghicit ca emotia va fi imensa. Dar ca in cateva ore, totul va deveni o isterie generala, era mai greu de prevazut. Tatal jurnalistei rapite, senatorul Vasile Ion (Psd), s-a plans de faptul ca presa, analistii ("de criza"), psihologii, doctorii s.a.m.d. aparuti pe diferite canale de televiziune au creat o isterie si au emis ipoteze despre Marie-Jeanne Ion care nu aveau nimic de-a face cu realitatea. Ba chiar s-au situat in domeniul patologicului. Vom afla in curand daca a fost sau nu vorba despre o "facatura". Daca da, reactiile obtinute au fost mult peste asteptari. Numai stirile cu privire la apropiata moarte a Papei Ioan Paul al Ii-lea au oprit delirul mediatic. Cand au vazut ca toate posturile de televiziune si radio din lume se ocupau de starea de sanatate a Papei, brusc, posturile autohtone au abandonat subiectul jurnalistilor ostatici. S-a cazut dintr-o extrema intr-alta.

Retinerea de catre procuratura a cetateanului romano-sirian Omar Hayssam a intarit banuielile privind o posibila inscenare cu regie de la Bucuresti. Noi fapte sau zvonuri pun cazul intr-o lumina cu totul iesita din comun. Respectivul om de afaceri se afla sub ancheta politiei in mai multe dosare. Este de cativa ani membru Psd. Se cunoaste bine cu ziarista Marie-Jeanne Ion. A facut parte din delegatiile in strainatate din jurul fostului presedinte Ion Iliescu. Legaturile cu membri Psd de rang inalt sunt si de afaceri. Toate au confirmat o realitate recunoscuta: in jurul fostului partid de guvernamant s-au constituit retele clientelare, cu caracter cvasimafiot, dar ca