- Cultural - nr. 70 / 11 Aprilie, 2005 RABDAREA CEA MARE
"Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui" _ MANTUITORUL HRISTOS
In multitudinea problemelor societatii actuale, omul cerebral este tentat, ca si scriitorul Marin Preda, sa considere ca insusi timpul isi cronometreaza cu zgarcenie rabdarea peste lume… Ca ne zbatem greoi, in spatii "irespirabile", sub tavalugul secundelor sufocante… Ca oaza de liniste mult dorita, intru inaltarea constiintei noastre la lucruri cu adevarat importante (cum ar fi rugaciunea), se pierde intr-o plasmuire incremenita in proiecte irealizabile. Prea lesne observam cum actiunea pripita inlocuieste actul meditativ, cum vorbaria goala substituie tacerea ingereasca, iar vointa personala primeaza vrerii Domnului Dumnezeu. Cu alte cuvinte, lucram de zor la demolarea propriilor noastre personalitati pozitive. Cum? Prin lipsa rabdarii _ o calitate umana definita drept "cea mai eroica dintre virtuti, tocmai pentru ca nu are nici o aparenta de eroism" (poetul romantic italian Leopardi) si "Pandora in sens superior" (prozatorul german Goethe), cu rol de a conferi "curajul contra nenorocirilor" (scriitorul moralist francez Vauvenargues). Insa, cum deseori se intampla ca graba "sa strice treaba" si sa nu mai "trecem marea" cu firava noastra rabdare, puterea de rezistenta a sufletului se diminueaza si se inagureaza dramatizarea existentei: ne ratacim in suferinte supradimensionate, necazuri "fara iesire", lipsuri care "umbresc" sensul vietii etc. Zbatandu-se de regula sub imperiul reactiilor imediate, lumea de astazi vietuieste tot mai ravasit, pierzandu-si calmul si rabdarea necesare biruirii ISPITELOR (piedicilor) care stau in fata binelui. Ne infricosam. Cateodata, suntem gata sa ne aruncam in flacarile incendiilor si sa infruntam curajos moartea, dar ne
