Au apărut hoţi care fură cu cap. Mizând pe dorinţa fiecăruia de a câştiga bani fără muncă, hoţii atrag victimele prin metoda bijuteriilor găsite în iarbă. Din diferite motive, ei vor să renunţe la norocul ce i-a lovit, cerând în schimb sume de bani.
Talentul cu care hoţii ştiu să-şi folosească imaginaţia nu cunoaşte limite. Acum nu mai e la modă furatul din buzunare sau poşete, ci se aplică metoda manipulării, hoţia "pe faţă". Cu tupeu şi iscusinţă, hoţul se foloseşte de slăbiciunea care domină majoritatea oamenilor, câştigul fără muncă.
A fi agasat pe stradă de un cetăţean care întreabă "unde este ORL-ul" sau "cum ajung în Tudor" nu este ceva ieşit din comun. Faptul că se ia după tine în ideea de a-i da mai multe detalii despre traseul pe care trebuie să meargă, iar, nu este ceva nelalocul lui. Ciudăţenia apare atunci când, după câţiva paşi făcuţi împreună, hoţul se apleacă ridicând de jos un ghiul sau o verighetă de aur, mirat de norocul ce a dat peste el. Starea de emoţie şi bucurie în faţa gramelor de aur căzute din cer este perfect redată de câteva minute de teatru, expresii, gesturi şi vorbe atent "lucrate".
Noroc la greu
"Ia uite, doamnă, ce noroc mi-aţi adus pe cap. Să-ţi dea Dumnezeu sănătate şi noroc de două ori mai ceva ca al meu", îmi spune o doamnă pe care o conduceam către o clinică unde mergea să-şi viziteze tatăl bolnav de cancer la gât. La început nu am dat importanţă întâmplării, m-am bucurat pentru verigheta de aur pe care a găsit-o, cu atât mai mult cu cât era vizibil faptul că avea nevoie de aşa ceva. "Dar eu sunt pocăită, nu port aşa ceva… Ce zici? Îmi dai ceva în schimbul ei?". Discuţia a ajuns într-un punct interesant, motiv pentru care am devenit atentă la bijuteria găsită. Era bărbătească, lată, de peste 13 grame. Am luat-o în mână, am studiat-o pe toate părţile, uitându-mă inclusiv pe gravura dinăuntrul ei. Nu treb
