- Cultural - nr. 71 / 12 Aprilie, 2005 Darie Ducan e un caz neobisnuit in viata literara _ la 16 ani el are deja tiparite patru carti de poezie _ Funingine pe rana, Ed. Tipomur, 2003, Zeii de carton, Ed. Tipomur, 2004, Trilogia lapidara, Ed. Ansid, 2005, si Acordorul de targi, Ed. Ansid, 2005, si n-ar fi exclus ca in sertarele sale sa se mai afle in asteptare si alte manuscrise, nu doar de poezie, daca e sa il credem pe tanarul autor, altfel foarte retinut in a vorbi despre ceea ce are in lucru. Si publicarea a doua carti de poezie, una dupa alta, e simptomatica pentru o asumare neconventionala a conditiei scrisului si a poetului. Tanarul poet nu mai are rabdare, e parca speriat sa nu rateze clipa intalnirii cu poezia. Scrie cu dezinvoltura, intr-o frenezie debordanta, fara nici un fel de inhibitii, pana la a nu sesiza nici teroarea influentelor de lectura, dintr-un orizont care include timpi si spatii literare diferite, de la Serghei Esenin la Mircea Dinescu, de la Nichita Stanescu la Adrian Paunescu. Darie Ducan e un imaginativ cu peste masura, intr-o betie a cuvintelor si metaforelor, descoperind acestora noi valente combinative. Tanarul autor nu scrie o poezie a varstei, el isi subordoneaza imaginarul altei varste ale carei trairi le mimeaza detasat.E si un teribilism in poezia lui Darie Ducan, care este agreabil pana cand nu forteaza nota, pana cand nu creeaza stridente. Trilogia lapidara este un exercitiu nou in poezia lui Darie Ducan, si ca structura si ca tehnica. Cartea e scrisa dintr-o suflare, in doua luni, august _ septembrie 2004. Autorul isi incearca puterile in poeme fluviu, in constructii ample, epopeice, renuntand la versul clasic, dupa ce in volumele anterioare nu iesise din canoanele sale. In acest volum el e un poet revoltat, razvratit, unul care nu accepta ordinea lucrurilor. Confesiunea sa este amara, incrancenata uneori, intoleranta alte