Peste numai o zi, Parlamentul European se va pronunta asupra Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Este sfarsitul unei adevarate epopei diplomatice in care reprezentantii Bucurestiului au incercat sa-i convinga pe reprezentantii europeni ca se afla pe drumul cel bun.
Ca si in cazul negocierilor de aderare in Uniunea Europeana, Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European a gasit pentru Romania o "a treia cale", impusa de traseul sinuos pe care l-a avut tara dupa caderea comunismului.
Situatia speciala a Bucurestiului este data de invocarea permanenta de catre oficialii europeni a "ramanerilor in urma" privind reforma din justitie, lupta impotriva coruptiei, in special la nivel inalt, situatia mediului si legislatia privind concurenta.
Toate aceste capitole, esentiale pentru indeplinirea criteriilor de aderare, au facut ca Parlamentul European sa invoce permanent procedura de monitorizare "atenta", inclusiv dupa semnarea Tratatului, si posibilitatea apelului la clauza de salvgardare, in fapt o modalitate de a amana accederea tarii in structurile europene.
Pe plan intern, atentionarile europenilor privind situatia nesatisfacatoare a reformelor din Romania au readus in actualitate disputa privind "mostenirea" guvernului precedent. Paradoxal, pana acum cateva luni, desi invinuit ca a tolerat si chiar cultivat coruptia de amploare, era totusi elogiat pentru ca a reusit sa fie eficient in procesul de negociere a aderarii.
Daca din partea opozitiei recunoasterea acestui fapt a fost implicita, criticile la adresa prestatiei europene a guvernului Nastase fiind putine si inconsistente, din partea oficialilor europeni incurajarile si chiar laudele au fost adresate la scena deschisa, chiar daca nu fara rezerve.
Cu toate acestea, procedurile folosite in cazul Romaniei, monitorizarea si
