In acest sfirsit de saptamina, Europa s-a uitat intens la televizor. Azi e marti si cred ca deja e cu gindul in alta parte.

Vineri, milioane de credinciosi au venit la Vatican pentru a fi prezenti la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Pe toate posturile de televiziune, am putut vedea imagini cu fluvii de oameni care curgeau spre momentul de pietate transmis in direct de zeci de televiziuni.

Europa a trait intens un moment de solidaritate crestina, cu unele nuante de isterie de masa, dupa parerea mea, dar, in orice caz, special in aceasta curgere a consumerismului histrionic de zi cu zi.

Anul trecut, cind s-a pus problema mentionarii in Constitutia europeana a originilor iudeo-crestine ale batrinului continent, politicienii care stateau acum in loje la Vatican s-au fofilat fara nici un impas de constiinta.

Acum, europenii s-au simtit din nou crestini, dar sint convins ca intr-o saptamina le va trece pietetatea asta ad-hoc si se vor intoarce fara dileme religioase la pretul laptelui in UE si la delicii mondene.

De fapt, simbata, imediat dupa inmormintarea lui Ioan Paul al II-lea, care le-a cam incurcat putin fericirea, Printul Charles si Camilla Parker Bowles si-au unit destinele, iar carele televiziunilor s-au repezit peste Canalul Minecii ca sa transmita live nunta.

La distanta de o zi, comentatorii din schimbul doi care au inceput sa apara pe ecran nu mai vorbeau de electiunea cardinalilor sau de testamentul Papei, ci de asteptarile stilistilor in privinta toaletei Camillei si de surprinderea placuta care i-a cuprins vazind penele alea din capul miresei.

Ma gindesc ce economii au marcat in buget sefii de la CNN, care au carat in Europa cohorta de corespondenti si cameramani si au impuscat trei iepuri dintr-o singura deplasare transatlantica. Si Papa, si Printul Rainier, si Charles