Cu bune si cu rele, PSD este deocamdata formatiunea politica dominanta in Romania. El este totodata singurul partid al opozitiei democrate si, practic, singurul partid al stangii. De aceea este legitima intrebarea pe care atat simpatizantii cat si contestatarii sai si-o pun: "Ce face PSD?"
Aflat in opozitie, PSD ar trebui sa se opuna - desigur argumentat si constructiv - Guvernului. Contextul este, insa, unul special. Intr-un atare context, opozitia obisnuita ca si luptele intestine ar trebui sa faca loc misiunilor strategice ale PSD, in numar de trei.
In primul rand, PSD trebuie sa apere Constitutia, adica asezarea democratica a tarii in fata abuzurilor cezariste ale Presedintelui Romaniei. Inclinatiile autoritare ale acestuia ameninta interesul national cu mult mai mult decat haosul din politica fiscala ori nedreptatile politicii sociale a guvernului.
Lupta impotriva coruptiei, in politica interna, si "Axa Washington-Bucuresti", in politica externa, sunt, de fapt, alibiuri pentru un presedinte inclinat spre reducerea drepturilor si libertatilor civile in scopul instaurarii unui regim personal, de mana forte, in Romania. Negresit coruptia sistemica este un flagel care afecteaza prezentul si viitorul natiunii romane.
Pe de alta parte, consolidarea parteneriatului strategic cu SUA reprezinta un obiectiv esential al actiunii externe romanesti. Problema este ca eradicarea coruptiei trebuie sa fie scopul politicii statului, iar nu mijlocul pentru concentrarea puterii in mainile presedintelui.
Tot astfel, alianta romano-americana trebuie gandita ca o umbrela de securitate pentru romani, iar nu ca o umbrela sub care presedintele Romaniei sa monopolizeze puterea spre insecuritatea romanilor. Un pistol in mana unui politist este instrumentul legii, in timp ce acelasi pistol in mana unui gangster este instrumentul fa
