- Social - nr. 71 / 12 Aprilie, 2005 Imparatia lui Dumnezeu a aparut ca primavara dupa o iarna a suferintei in parcursul exemplar al vietii celor doi parinti ai Bisericii Catolice, atat de apropiati sufletelor noastre: Papa Ioan Paul al II-lea si Cardinalul Alexandru Todea. S-ar putea obiecta ca destinele acestora s-au desfasurat la scari diferite: dimensiunea universala in cazul Preafericitului Parinte fata de dimensiunea nationala in cazul Eminentei Sale Cardinalul Alexandru. Si totusi, dincolo de orice ierarhizari operate de mintea omeneasca, compensarea marginirii spatiului de pastorire a acestuia din urma s-a produs din vointa divina prin cei 26 de ani de cumplita suferinta, atat in inchisoarea propriu-zisa a detentiei politice, cat si in cea a trupului paralizat si a rostirii arestate, cu atat mai mult cu cat spiritul sau continua sa fie liber in imensa-i credinta. Mai presus de asemanarea fizica uimitoare si de acel ceva care distinge apartenenta la Rasaritul european, tinuta morala impecabila, darzenia, opozitia fata de comunism si intransigenta in fata raului general, cultivarea valorilor fundamentale ale umanitatii, sustinerea familiei ca celula a vietii aflate sub semnul moralei crestine, chemarile adresate tineretului pentru schimbare in bine a lumii, dar mai ales forta credintei, le-au atras dragostea credinciosilor si respectul dusmanilor. Cercul marilor intalniri ale acestor personalitati exceptionale pare sa se deschida in luna Mai, luna aflata sub semnul providential al devotiunii catre Preasfanta Fecioara Maria, atat de venerata in rugaciunile inchinate de cei doi sfinti parinti. Daca in luna Mai (18 Mai 1920) a venit pe lume viitorul Papa Ioan Paul al II-lea, tot in luna Mai s-a stins din viata, dupa o lunga suferinta, Cardinalul Alexandru Todea (22 Mai 2002). Am afirmat ca acest cerc al comuniunii se deschide in primavara patimilor si Invierii