Fenomenul somajului in economiile tarilor dezvoltate este din ce in ce mai mult asociat cu fenomenul de globalizare.
Fie ca sunt determinate de exportul de locuri de munca din cauza investitiilor de capital orientate spre statele mai putin dezvoltate sau de liberalizarea comertului exterior, prin eliminarea treptata a practicilor protectioniste sau prin libera circulatie a fortei de munca intr-o zona economica comuna cum este Uniunea Europeana, efectele negative ale globalizarii asupra pietei fortei de munca se
fac simtite tot mai mult in ultimii ani. Extinderea zonei euro prin aderarea tarilor din centrul si estul Europei, dar si dezvoltarea, precum si deschiderea pietelor din Asia au oferit companiilor multinationale oportunitati de a-si extinde afacerile si a-si mari profiturile atat prin dezvoltarea extensiva a activitatilor economice, dar mai ales o dezvoltare intensiva prin reducerea costurilor.
Pentru noii membri ai UE, atragerea de investitii straine a reprezentat sansa de a reduce din decalajele economice ce ii desparteau de ceilalti membri ai Uniunii Europene.
Numai ca dupa 1990 se constata o inrautatire constanta a ratei somajului in principalele economii ale UE, iar o parte din aceste efecte au fost determinate si de migrarea capitalurilor spre est, spre tari care ofereau si ofera in continuare conditii economice mult mai avantajoase decat vechile locatii.
In prezent, fiecare dintre noile tari membre incearca sa ofere conditii cat mai atractive pentru capitalurile straine. Forta de munca ieftina si relativ calificata, fiscalitatea mai blanda si nu in ultimul rand, pietele de desfacere - unde consumul are un trend asccendent - sunt criterii care nu pot fi ignorate de companiile multinationale.
La aceasta situatie si-a adus aportul si liberalizarea comertului prin faptul ca s-a permis ca